Dr. Amelia Mihai

Corzi axilare. Tot ce trebuie să știi despre sindromul Axillary Web (Cording)
Sep 28, 2024
3 min read
1
15
0
Sindromul Axillary Web, cunoscut și sub numele de Cording, este frecvent asociat cu efectele secundare ale biopsiei ganglionului santinelă sau ale disecției ganglionilor limfatici axilari. Însă, corzi axilare poate apărea și la persoanele care au finalizat tratamentele pentru cancerul de sân.
Care sunt simptomele tipice atunci cand pacienta dezvolta corzi axilare ?
Cording-ul poate apărea sub mai multe forme. Poate fi prezent sub forma mai multor benzi asemănătoare unor corzi sau doar una sau două benzi. Ele pot da senzația de strângere sau „tensionare” în zona axilei, brațului superior, cotului sau chiar în zona încheieturii sau degetului mare. Aceste benzi se pot resimți și pe trunchi, de obicei mai jos decât cicatricea de la mastectomie sau sub mușchiul pectoral, la joncțiunea dintre trunchi și braț.
De obicei, aceste benzi sunt subțiri, asemănătoare unor fire de ață, și nu par să se întindă cu ușurință în timpul exercițiilor clasice de întindere a pieptului și brațului. Ele pot limita mișcarea brațului sau pot crea o senzație de strângere, chiar dacă mișcarea nu este limitată.
Cât de frecvent apar corzile axilare?
Nu există date precise privind prevalența acestui sindrom după tratamentul cancerului de sân, dar nu este o condiție rară. Adesea, aceste corzi axilare sunt confundate cu „tensiune” sau „rigiditate” cauzată de intervenții chirurgicale sau radioterapie. Deoarece acest sindrom este adesea autolimitant (adică, în timp, cu respectarea exercițiilor de întindere și a mișcărilor pentru menținerea mobilității, poate dispărea de la sine), multe paciente nu caută tratament.
Cording-ul poate apărea la pacienții cu biopsie de ganglion santinelă, la cei care au suferit disecții ganglionare mai avansate, dar și la cei care au trecut prin mastectomie sau lumpectomie, indiferent dacă au primit sau nu radioterapie. La fel ca multe alte efecte secundare ale tratamentului cancerului de sân, nu este pe deplin înțeles de ce unele persoane dezvoltă acest sindrom, iar altele nu.
Există metode de prevenire a cording-ului?
Din păcate, nu există reguli clare care să garanteze prevenirea cording-ului. Ceea ce le recomand pacienților este să mențină un program constant de exerciții pentru menținerea mobilității post-operator și post-radioterapie, pentru a se asigura că rămân cât mai flexibili. Detectarea timpurie este cheia tratamentului eficient, așa cum se întâmplă în cazul multor efecte secundare legate de tratamente.
Cum se tratează cording-ul?
Cording-ul poate fi tratat printr-o serie de metode care pot rezolva simptomele fie individual, fie în combinație:
Masajul transversal pe benzile afectate.
Întinderea cordului până la tensiune, urmată de relaxare, alternând aceste poziții.
Aplicarea de tensiune pe piele pentru a întinde benzile fasciale de sub piele (aceasta este mai eficientă atunci când este realizată de un terapeut).
Exerciții pentru mobilitatea brațului, precum ridicarea acestuia în timp ce stai culcat cu genunchii îndoiți în direcția opusă. Aceasta poate pune tensiune pe benzi și poate ajuta la eliberarea acestora.
Utilizarea brațului în activitățile zilnice și exercițiile de întindere recomandate după intervenția chirurgicală sunt, în general, benefice, multe benzi rezolvându-se de la sine odată cu trecerea timpului.
Ce ar trebui să știe toată lumea despre cording?
Deși cording-ul este inclus pe lista factorilor de risc pentru limfedem, acesta nu prezintă un risc major pentru alte efecte secundare ale tratamentului. Cu excepția disconfortului și limitării mobilității, cording-ul nu ar trebui să fie o sursă de îngrijorare majoră. Tratamentul este posibil și eficient dacă pacientul dorește să abordeze acest efect secundar. În plus, există tehnici de auto-ajutorare care pot fi foarte benefice.
Dacă ai trecut printr-o intervenție chirurgicală sau tratament pentru cancer de sân și simți simptome de cording, este important să discuți cu medicul tău sau cu un fizioterapeut specializat pentru a primi tratamentul adecvat. Cu o abordare corectă, această afecțiune poate fi gestionată eficient.